Cristalele pentru microdermabraziune. Sunt sigure?

Corundum (oxid de aluminiu, Al2O3) este materialul cel mai larg folosit pentru microdermabraziune. Are si cele mai bune proprietati abrazive. Caracteristicile fizice, chimice si biocompatibilitatea fac din oxidul de aluminiu un material ideal pentru microdermabraziune. Exista 4 motive pentru care corundum este materialul de baza in industria producatorilor de aparate de microdermabraziune:

  • Oxidul de aluminiu este un CRISTAL natural, unul dintre cele mai raspandite materiale de pe scoarta pamantului (ocupa locul 4 ca raspandire in natura). Este un membru al grupului de materiale numite „ceramice tehnice” si poate fi gasit in multiple aplicatii in medicina (chirurgie, stomatologie). De retinut: are structura de cristal, nu este praf! NU ESTE METAL!
  • Este extrem de dur (al doilea ca duritate, dupa diamant) si, pentru ca este cristal, este fatetat si prezinta multiple colturi ascutite. Aceasta structura, impreuna cu greutatea si dimensiunile mari, ii dau oxidului de aluminiu capacitati abrazive exceptionale.
  • Este material inert. Nu este toxic.
  • Este insolubil in apa si nu absoarbe lichide.

Biocompatibilitatea

Exista numeroase dovezi ca oxidul de aluminiu poate fi folosit in siguranta pentru aplicatiile medicale.

Implanturile ortopedice confectionate din acest bioceramic au inceput sa fie folosite la inceputurile anilor 1970 si sunt tot mai mult folosite in prezent.

Oxidul de aluminiu este un material important in stomatologie. Cristalele abrazive din pasta dentara folosita pentru lustruirea dintilor sunt cristale de oxid de aluminiu. Aceleasi cristale sunt folosite si in tehnica de abraziune cu aer, pentru indepartarea anumitor tipuri de carii dentare.

Este Corundum (oxid de aluminiu) capabil sa produca boli pulmonare?

S-au facut studii pentru a se stabili efectele diverselor particule respirabile  asupra plamanilor. S-a constatat ca, pentru ca particulele sa ajunga in alveolele pulmonare, ele trebuie sa fie mai mici de 5 microni. Daca particule mari, de exemplu cele de 100 de microni (cum sunt cristalele de oxid de aluminiu recomandate in microdermabraziune), ajung in aer si sunt inhalate, ele sunt prinse in capcana de mecanismele de filtrare ale cailor aeriene superioare si eliminate.

Neplaceri pot sa apara in cazul utilizarii de cristale de calitate inferioara. Un aparat de microdermabraziune bine construit, care utilizeaza cristale de calitate superioara (vezi puritatea materialului, dimensiunile particulelor) nu emite particule care plutesc in aer. Particulele de dimensiuni corecte (in jur de 100 microni) sunt prea grele pentru a pluti in aer. Materialul de proasta calitate contine un procent mare de particule mai mici de 20 microni, care este praf. In asemenea cazuri, praful respectiv pluteste in aer si poate irita caile aeriene superioare ale persoanelor din jur. Evitarea acestui inconvenient se face prin simpla utilizare a unor materiale de calitate superioara.

Exista o legatura intre oxidul de aluminiu si boala Alzheimer?

Nu. Ipoteza ca aluminiul ar fi un factor cauzator al bolii Alzheimer s-a nascut in 1965, cand s-a constatat experimental ca, injectarea unor saruri de aluminiu in creierul sau in lichidul cefalo-rahidian al iepurilor, induce encefalopatie progresiva, cu modificari microscopice care seamana cu cele din boala Alzheimer. Intre timp s-au dezvoltat metodele analitice pentru masurarea aluminiului in tesuturi si microscopia electronica. S-a descoperit ca nu exista aluminiu in tesuturile nervoase ale persoanelor cu boala Alzheimer, deci nu exista nici o dovada ca aluminiul provoaca aceasta boala. In plus, microscopia electronica a dovedit ca modificarile obtinute la iepuri in experimentul respectiv, nu au nimic in comun cu boala Alzheimer.

Discutia este oricum inutila, pentru ca nici una dintre conditiile din experimentul de mai sus nu este indeplinita in cazul unui proces ca microdermabraziunea cu oxid de aluminiu. In primul rand, oxidul de aluminiu si sarurile de aluminiu din experiment, fac parte din clase fundamental diferite din punct de vedere chimic. Oxidul de aluminiu este inert (este inactiv biologic). In al doilea rand, ca sa fie reproduse conditiile din experiment, substanta ar trebui injectata in creier, sau macar sa ajunga in sange. Sa presupunem ca in timpul microdermabraziunii se lucreaza pana la sangerare superficiala. La acest nivel din derm, vasele de sange sunt atat de mici, incat cristale mari, cum sunt cele de oxid de aluminiu, nu pot intra in vasele de sange. In consecinta, presupusa legatura dintre oxidul de aluminiu si boala Alzheimer este bazata pe simpla prezenta a cuvantului aluminiu in denumire. Confuziile lingvistice nu au nimic in comun cu medicina si sunt doar atat: confuzii.

Oxidul de aluminiu, ca material pur, asa cum se foloseste in microdermabraziune, nu a fost nicioadata legat de o boala, in nici un studiu din Europa sau SUA. 

Dr. Tent