Tipuri de ten (1)

Acum mai bine de 100 de ani, Helena Rubinstein cristaliza observațiile ei practice în faimoasa clasificare a tenurilor în cele 4 tipuri (normal, uscat, gras, mixt). Era un instrument de lucru excelent. Corespundea bunului simț, cunoștințelor despre piele din acel moment și nivelului de dezvoltare a industriei cosmetice de atunci. Helena Rubinstein și-a construit imperiul cosmetic vânzând, în primul rând, „glamour” și, în subsidiar,  lanolină minunat parfumată și superb ambalată.

Clasificarea este încă un instrument acceptabil pentru cazurile simple, necomplicate, care necesită un minimum de îngrijire și protecție. Orientează, arată în mare direcția de urmat. Ferește de greșeli majore, care ar putea dezechilibra sau sensibiliza pielea. Să nu uităm: “pielea sensibilă” este un concept mai recent și “paternitatea” ei trebuie căutată (și) în consumul ne-înțelept de produse cosmetice.

Pe de altă parte, chiar și fericiții pe care natura i-a înzestrat cu o piele fără probleme, au de îndeplinit un minimum de ritualuri zilnice pentru conservarea stării de sănătate a pielii. Curățarea este obligatorie (cu ochii la starea de poluare a aerului în care ne ducem zilele). În aparență un lucru simplu, curățarea însăși ține cont de tipul de ten/starea tenului. Principiul este: suficient, dar nu prea mult. Asigurarea unui nivel optim de hidratare a pielii este, într-un fel, imposibil de evitat. O piele care “strânge” și arată ca pământul secetos cere zgomotos hidratare. Protecția antioxidativă și fotoprotecția pot părea mofturi la vârsta tinereții. Ele pregatesc pielea pentru bătrânețea de mâine. Pardon, maturitatea tenului…

Câți se pot lăuda cu un ten fără probleme? Până la ce vârstă ține echilibrul? Nu știu. Noi, ceilalți, cărora tenul ne face variate probleme, avem măcar consolarea că există destule remedii și tratamente. Importantă este alegerea corectă. Alegerea corectă începe cu diagnosticul tenului. Modul de caracterizare a pielii suficient acum 100 de ani nu mai este suficient azi. Diagnosticul trebuie să descrie pielea urmărind felul în care diversele compartimente ale pielii își păstrează structura normală și își îndeplinesc funcțiile. Ceea ce rezultă este inevitabil mai complex decât sistemul “clasic” de descriere a tipurilor de ten. Industria cosmetică s-a dezvoltat enorm în ultimii ani. Pentru a profita din plin, practica este obligată să țină pasul. Barierele cunoștințelor despre piele se dilată inevitabil.

Dr. Tent