Ultravioletele si naravuri de-ale lor

Intensitatea lor variaza in decursul unei zile?

Intensitatea lor variaza in decursul unui an?

Sticla, nori, iarna…Le sta ceva in cale?

Si, ce treaba au ele cu pielea omului?

De fapt, cum se „bronzeaza” pielea?

O zi tipica de vara…96.5% dintre radiatiile ultraviolete (UV) care ating pamantul sunt UVA, doar 3,5 % sunt UVB. Daca luam in consideratie toate radiatiile luminoase care ajung la suprafata pamantului, UVA reprezinta 9,5%.

Cu cat stim mai multe despre cele doua tipuri de ultraviolete, despre comportamentul si despre efectele lor asupra pielii, cu atat suntem mai bine inarmati cand vine momentul sa alegem sa ne protejam (sau, sa nu ne protejam).

UVB

Cantitatea de radiatii UVB care lovesc pamantul variaza in cursul unei zile. Intre orele 10 si 16 este atins nivelul maxim al radiatiilor UVB. Cand evitam sa ne expunem la soare intre aceste ore, de UVB ne ferim.

Cantitatea de radiatii UVB variaza in cursul anului. Radiatiile B sunt mai intense vara. Pe de alta parte, fiind reflectate de apa si de zapada, pot face probleme si in restul anului. Piele arsa pe partia de schi?…

UVB sunt blocate de sticla.

UVB patrund doar in epiderm, efectele lor sunt legate de zonele superficiale ale pielii. UVB prajesc la suprafata. Sunt radiatiile carora trebuie sa le multumim pentru arsurile solare. Nu e singura lor crima. Le gasim vinovate si pentru o mare parte dintre cancerele de piele.

Cand spunem UVB, spunem arsuri solare si cancer de piele.

UVA

UVA se comporta altfel.

Abilitatea UVA de a ajunge la suprafata pamantului ramane cam neschimbata de-a lungul zilei, de-a lungul anului si este destul de nepasatoare la schimbarile meteorologice . Iarna, vara, dimineata, seara (inainte sa se intunece), norii grosi – nimic nu conteaza, radiatiile UVA sunt cu noi si nivelul lor este surprinzator de incapatanat. Daca ne-am imaginat ca iarna sau intr-o zi cu nori nu trebuie sa ne ferim de soare (pentru ca nu e “insorit”!), ar trebui sa reanalizam aceasta idee…Doar cand e intuneric bezna ne despartim (temporar) de UVA.

UVA sunt suficient de puternice pentru a trece prin sticla si prin textile. Da, ele ne insotesc in casa si in masina.

UVA sunt capabile sa se infiltreze in piele mai in profunzime si ajung in derm, unde se ocupa cu demolarea diverselor structuri. Ele coc pielea pe nesimtite, incet si sigur. UVA sunt responsabile de degradarea cumulativa a dermului si a epidermului – care se vede (mai devreme sau mai tarziu) cu ochiul liber, sub forma de piele imbatranita.

Cand spunem UVA, spunem pete hiperpigmentare, piele pergamentoasa/creponata, riduri (si altele de acelasi fel).

UVA si UVB uita de diferentele dintre ele si lucreaza armonios impreuna cand vine vorba despre “bronzarea” pielii.

Melanina, pigmentul care da culoare maronie pielii, are rolul sa protejeze corpul, absorbind, pur si simplu, radiatia solara. Este un scut, un ecran de protectie.

Bronzarea pielii se produce in 2 etape.

Intai, UVA produc stress oxidativ, melanina deja prezenta in piele este oxidata si se inchide la culoare. Deci, culoarea pielii se inchide si ea. Efectul, in aceasta prima faza, este doar cosmetic. Schimbarea culorii nu inseamna ca protectia a crescut si scuturile sunt activate. Cantitatea totala de melanina din piele ramane inca neschimbata, pielea nu a reusit sa fabrice cantitati suplimentare de melanina. In aceasta etapa pielea este inca fara aparare in fata UVB si a arsurilor solare.

Etapa a doua este, de fapt, raspunsul corpului la deteriorarea ADN-ului din celule ale pielii, distrugere indusa mai ales de UVB. Deci, secventele filmului sunt clare: intai, se distruge ADN din piele, abia apoi pielea se bronzeaza pentru a se apara. In aceasta etapa, pielea raspunde la avarii fabricand melanina noua. Cantitatea suplimentara de melanina produce bronzarea intarziata, care apare abia dupa aprox. 72 de ore dupa expunerea la UV. Bronzul care apare prin acest mecanism dureaza mai mult decat cel produs prin oxidarea melaninei existente. In plus, nu este doar cosmetic, reuseste sa ofere (intre anumite limite) protectie pielii.

Concluzia este surprinzatoare? Nu exista bronzare fara distrugere de ADN. Sau, altfel spus, orice bronzare inseamna distrugere de ADN.

Pielea bronzata este frumoasa si pare sa fie (in contextual cultural al momentului si in anumite parti ale lumii) indispensabila pentru o imagine de tinerete, distractie, sanatate(!?) si viata activa. Pielea bronzata este si o piele stresata, ranita, care se apara cu disperare.

Dr. Tent